www.tuca.ro

STANDARDUL NAŢIONAL DE AUDIT 300-Planificarea

1. Prezentul Standard Naţional de Audit (SNA) este  elaborat  în  baza Standardului  Internaţional de Audit 300 “Planificarea” (ISA 300″Planning”) aprobat de Federaţia  internaţională  a  contabililor  (IFAC)  în  redacţia anului 1999.

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului  standard  constă în stabilirea normelor şi recomandărilor privind planificarea auditului rapoartelor financiare. Acest standard este destinat pentru a fi aplicat în context cu auditele repetate. La exercitarea pentru prima dată a auditului la agentul economic respectiv, auditorul poate extinde procesul de  planificare  în  afară  aspectelor stipulate în prezentul standard.

3. Auditorul  trebuie  să  planifice lucrările de audit astfel,  incît auditul sa fie exercitat cît mai eficient.

4. “Planificare” – elaborarea unei strategii generale şi unei abordări detaliate  a  caracterului, momentului de exercitare şi a volumului procedurilor de audit presupuse.  Auditorul urmează a planifica exercitarea auditului intr-un mod cît mai raţional şi oportun.

Planificarea lucrărilor

5. Planificarea lucrărilor  de  audit  contribuie  la  acordarea  unei atenţii cuvenite celor mai importante direcţii ale auditului,  determinarea problemelor potenţiale şi executarea rapidă a lucrărilor.  Planificarea  de asemenea ajută la repartizarea eficientă a lucrărilor personalului luând în considerare lucrările exercitate de alţi auditori şi experţi.

6. Volumul planificării depinde de mărimea agentului economic, de complexitatea auditului, de experienţa anterioara de lucru a auditorului cu agentul economic dat, de cunoaşterea business-ului clientului.

7. Obţinerea informaţiei despre business-ul clientului  este  o  parte importanţa  a planificării auditului. Cunoaşterea business-ului clientului ajută auditorul să  înţeleagă  evenimentele, tranzacţiile şi practica existentă ce pot influenţa semnificativ asupra rapoartelor financiare.

8. Auditorul poate discuta elementele planului  general  de  audit  şi anumite proceduri de audit cu consiliul director şi cu conducerea agentului economic,  precum şi cu personalul acestuia pentru asigurarea  eficacităţii şi  eficienţei  auditului  şi  pentru  coordonarea procedurilor de audit cu lucrul personalului agentului economic.  Însă planul general  de  audit  şi programul de audit rămân, totuşi, în responsabilitatea auditorului.

Planul general de audit

9. Auditorul  trebuie  să  elaboreze  şi  perfecteze documentar planul general de audit descriind sfera de aplicare şi metodele  de  exercitare  a auditului  presupuse.  Planul  general de audit trebuie să fie suficient de detaliat pentru a  servi  în  calitate  de  recomandări  la  pregătirea  şi realizarea  programului  de audit.  Forma şi conţinutul planului general de audit pot varia în dependenţă de volumul activităţii agentului economic, de complexitatea  auditului,  de  metodologia  şi procedeele tehnice specifice utilizate de auditor.

10. La elaborarea planului general de audit auditorul trebuie să ia în considerare un şir de aspecte, cum ar fi:

a) Cunoaşterea business-ului clientului

- Factorii economici generali şi de ramură, care influenţează business-ul clientului.

- Caracteristicile importante ale clientului, activitatea acestuia, indicatorii financiari şi cerinţele înaintate faţa de documentele de raportare, inclusiv   schimbările   intervenite  din  momentul  auditului precedent.

- Nivelul general de competenţa a conducerii clientului.

b) Înţelegerea sistemelor contabil şi de control intern

- Politica de contabilitate a clientului şi modificările acesteia.

- Influenţa   noilor   acte   normative   ce  reglementează  aspectele contabilităţii, auditului şi rapoartelor financiare.

- Cunoştinţele  acumulate de auditor referitoare la sistemele contabil şi de control intern şi preponderenţa  relativă  presupusa  a  testelor  de control sau procedurilor ce ţin de esenţa.

c) Riscul şi caracterul semnificativ

- Evaluările  presupuse  ale  riscului  inerent  şi  riscului legat de control, constatarea domeniilor importante pentru audit.

- Determinarea nivelului caracterului semnificativ,  care să permită a considera rapoartele financiare ca fiind autentice.

- Posibilitatea existenţei denaturării semnificative, luînd  în considerare experienţa perioadelor precedente, sau fraudei.

- Identificarea   celor   mai  complicate  domenii  de  contabilitate, inclusiv cele ce implică estimări contabile.

d) Caracterul, momentul de exercitare şi volumul procedurilor de audit

- Schimbări  posibile  în   prioritatea   domeniilor   specifice   ale auditului.

- Influenţa tehnologiilor informaţionale asupra auditului.

- Auditul intern şi influenţa presupusă a acestuia asupra procedurilor auditului extern.

e) Coordonarea, gestiunea, supravegherea şi verificarea

- Atragerea altor auditori (organizaţii de audit) în auditul rapoartelor financiare ale componentelor agentului economic,  spre exemplu, întreprinderilor fiice, filialelor şi altor subdiviziuni structurale.

- Atragerea experţilor.

- Amplasarea agentului economic şi componenţelor acestuia.

- Necesarul în personal pentru exercitarea auditului.

f) Alte aspecte

- Posibilitatea nerespectării principiului continuităţii activităţii.

- Circumstanţe ce necesită o atenţie deosebită,  cum ar  fi  existenţa pârtilor legate.

- Condiţiile angajamentului privind exercitarea auditului şi responsabilitatea prevăzută de acte legislative şi normative.

- Natura şi termenele de prezentare agentului economic a  documentelor de  raportare  ale  auditorului  sau  altor  materiale,  în conformitate cu condiţiile angajamentului privind prestarea serviciilor de audit.

Programul de audit

11. Auditorul trebuie să elaboreze şi perfecteze documentar  programul de  audit  prin  care  se stabileşte caracterul,  momentul de exercitare şi volumul  procedurilor  de  audit  planificate  necesare  pentru  efectuarea planului  general  de  audit.  Programul  de  audit  constă dintr-un set de instrucţiuni pentru asistenţii implicaţi in  audit,  de  asemenea  este  un mijloc  de  documentare  şi  control  a  executării  adecvate a lucrărilor. Programul  de  audit  de  asemenea  poate  conţine  obiectivele   auditului referitoare  la  diversele  domenii  de  audit şi termenele de exercitare a lucrărilor pentru fiecare domeniu sau proceduri de audit separate.

12. La  pregătirea  programului  de audit,  auditorul urmează să ia în considerare evaluările riscului  inerent  si  riscului  legat  de  control, precum şi nivelul necesar de certitudine,  asigurat prin procedurile ce ţin de esenţa. Auditorul, de asemenea, urmează să ia în considerare momentul de efectuare a testelor de control şi  procedurilor  ce  ţin  de  esenţa, coordonarea oricărei asistenţe aşteptate  din  partea  agentului  economic, posibilitatea  atragerii  angajaţilor organizaţiei de audit,  precum  şi participarea altor auditori şi experţi în procesul auditului. La elaborarea programului  de audit,  de asemenea,  pot fi examinate mai detaliat şi alte aspecte menţionate în paragraful 10 al prezentului standard.

Modificări în planul general de audit şi programul de audit

13. Planul general de audit şi programul de audit, în cazuri necesare, trebuie să fie revăzute în procesul exercitării auditului. Planificarea are un   caracter   continuu   în  dependenţa  de  modificarea  condiţiilor  şi rezultatelor neaşteptate a procedurilor  de  audit.  Cauzele  modificărilor importante   în   programul  şi  planul  general  de  audit  urmează  a  fi documentate.

Data intrării standardului în vigoare

14. Prezentul standard intră în  vigoare  pentru  auditul  rapoartelor financiare ce cuprind perioadele începând cu 1 ianuarie 2001.  Se recomandă aplicarea anticipată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>