www.tuca.ro

Prezentarea diferentelor dintre referentialul international si legalizarile contabile nationale

Pentru stabilirea situatiilor financiare consolidate toate companiile cotate pe pietele de capital europene sunt obligate sa utilizeze standardele internationale (IAS/IFRS). Societatile comerciale din Romania ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata si care intocmesc situatiile financiare consolidate au obligatia sa aplice Standardele Internationale de  Raportare Financiara adoptate la nivelul Uniunii Europene. Standardele Internationale de Raportare Financiara sunt aplicate de   institutiile de credit la intocmirea situatiilor financiare consolidate si, incepand cu anul 2012, aceste standarde vor fi aplicate si pentru intocmirea situatiilor financiare individuale.

Mai multe prevederi ale standardelor internationale au fost preluate in reglementarile contabile nationale, ceea ce denota o facilitate pentru procesul de retratare. In cazul in care conformitatea cu referentialul national este partiala, retratarile necesare pot fi mai numeroase.

Utilizarea elementelor din Cadrul Conceptual International in selectarea si demonstrarea solutiilor normative este limitata, ceea ce poate prejudicia intr-o oarecare masura coerenta logica si conceptuala a acestora din urma. Prezentarea situatiilor financiare, politicile de recunoastere, evaluare, derecunoastere si prezentare a elementelor in situatiile financiare sunt vizate
de diferentele dintre cele doua referentiale.

Daca in Ordinul 3055/2009, bilantul si contul de profit si pierdere sunt standardizate, IAS 1 solicita o lista de elemente care trebuie sa apara  obligatoriu in bilant sau situatia rezultatului global. In situatia pozitiei financiare (titulatura sub care apare bilantul in IAS 1), activele si datoriile curente sunt prezentate separat de cele pe termen lung. Desi clasificarea este preluata in textul Ordinului 3055/2009, formularul prestabilit de bilant solicita prezentarea unor posturi (provizioane, cheltuieli in avans) care sunt prezumate a fi implicit pe termen lung, respectiv pe termen scurt. O serie de posturi, obligatorii potrivit IAS 1, nu apar in formularul de bilant din OMFP 3055/2009. In aceasta categorie intra activele imobilizate detinute in vederea vanzarii (IFRS 5), activele sau datoriile incluse in grupurile de  active detinute in vederea vanzarii (IFRS 5), investitiile imobiliare (IAS 40), activele biologice (IAS 41), creantele sau datoriile de impozit amanat (IAS 12) pentru care referentialul international prevede politici contabile specifice.

Politicile contabile specifice stocurilor in OMFP 3055/2009 sunt aplicate si unor active ce intra in sfera de aplicare a altor standarde internationale, cum ar fi IAS 11 „Contracte de constructie” sau IAS 41 „Agricultura”. Desi prevederile standardului IAS 2 „Stocuri” au fost preluate in mare parte in reglementarea nationala, raman cateva diferente in special in planul evaluarii. IAS 2 „Stocuri” nu face distinctie intre diferitele tipuri de reduceri de pret, toate diminuand costul de achizitie. Tratamentul contabil al reducerilor de pret prevazut de Ordinul 3055/2009 este diferit in functie de natura acestora (comerciale, financiare) si in functie de inscrierea lor in factura initiala sau intr-o factura ulterioara. Reducerile financiare nu sunt deduse din costul de achizitie, ci sunt recunoscute ca venituri financiare (767 „Venituri din sconturi primite”). Reducerile comerciale primite in facturi ulterioare ajusteaza cheltuielile din exploatare (prin utilizarea contului de ajustare – 609 „Reduceri comerciale primite”). Metoda LIFO (permisa de OMFP 3055/2009) este interzisa de IAS 2.

Sfera imobilizarilor corporale este mai extinsa in OMFP 3055/2009, fata de IAS 16, ceea ce inseamna ca vor exista active pentru care se aplica tratamente contabile specifice imobilizarilor corporale in reglementarea nationala, dar care intra in sfera de aplicare a altor standarde (de exemplu, IFRS 5 „ Active imobilizate detinute in vederea vanzarii si intreruperi de activitati” sau IAS 40 „Investitii imobiliare”). Potrivit IAS 38 “Imbilizari necorporale”, cheltuielile de constituire nu pot fi capitalizate. OMFP 3055/2009 permite capitalizarea cheltuielilor de constituire si amortizarea lor pe o perioada de pana la 5 ani. Modul de evaluare a deprecierii imobilizarilor corporale si necorporale este mai complex daca se aplica IAS 36 “Deprecierea activelor”. Pierderile din depreciere pot fi determinate la nivel de active sau la nivelul unei unitati generatoare de numerar prin compararea valorii nete din contabilitate cu valoarea recuperabila.
Potrivit standardului IAS 23, costurile indatorarii atribuite direct achizitiei, constructiei sau productiei unui active care necesita o perioada substantiala de timp pentru a fi utilizat sau vandut trebuie capitalizate.
IAS 12 “Impozitul pe profit” contine criterii detaliate de recunoastere, evaluare si prezentare pentru activele si datoriile de impozit amanat. OMFP 3055/2009 nu permite recunoasterea creantelor de impozit amanat. Datoriile de impozit amanat ar putea fi recunoscute conform OMFP 3055/2009 sub forma unui provizion care se contabilizeaza pe seama unei cheltuieli.
In conditiile in care situatiile financiare conforme cu IFRS se obtin prin retratarea informatiilor obtinute prin aplicarea reglementarilor nationale, entitatile trebuie sa aiba in vedere nu doar diferentele dintre politicile de  recunostere, evaluare, derecunoastere aplicabile in contextual celor doua cadre normative, ci si cerintele de informare ale standardelor informationale
si sa colecteze informatiile necesare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>