www.tuca.ro

MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

1.1. Finanţele în cadrul structurii organizaţionale

Agenţii economici îşi desfăşoară activitatea într-un mediu economic caracterizat prin

numeroase influenţe de ordin legislativ, fiscal şi social. Firma este supusă acţiunii unui

sistem constant de factori dintre care mai impotanţi aparţin interacţiunii cu piaţa financiară

şi structurile sale.

Manifestarea funcţiei financiare prespune, în plan organizatoric, existenţa activităţii

financiare, ca un domeniu distinct          şi bine definit al sistemului de activităţi ale

întreprinzătorului. Acest domeniu este menit să ofere întreprinzătorului mecanismul

concret prin care se cunosc şi se rezolvă cerinţele de ordin cantitativ şi calitativ pe care

le implică manifestarea fenomenului financiar în viaţa întreprinderii. În acest sens,

activitatea financiară a întreprinderii foloseşte un sistem de modele, metode, procedee şi

instrumente, prin intermediul cărora:

-     se cunosc realităţile economico-financiare

-     se fac evaluări şi prognoze

-     se fundamentează şi se iau decizii în cunoştinţă de cauză, se efectuează nemijlocit

operaţiuni financiare

-     se furnizează informaţiile din interiorul şi exteriorul întreprinderii.

1.1.1. Locul şi rolul activităţii financiare în cadrul sistemului economic

întreprindere

În condiţii normale activitatea economică a unei firme presupune plasarea

disponibilităţilor în instrumente specifice, gestionarea raţională a efectelor, utilizarea

eficientă a creditelor etc.

Există deosebiri de conţinut în ceea ce priveşte noţiunea de activitate financiară şi

gestiune financiară.

Astfel  gestiunea financiară se referă în mod expres la un ansamblu corelat de

decizii şi operaţiuni conexate acestora ce privesc administrarea în condiţii de eficienţă a

fondurilor întreprinderii şi respectiv obţinerea şi repartizarea rezultatelor sale financiare.

Managementul financiar îşi propune să organizeze, analizeze                   şi să

evidenţieze aspectele caracteristice unei gestiuni sănătoase a firmelor, indiferent de

dimensiunea economică şi financiară a acestora.

Fireşte că specificitatea fiecărui tip de acţiune lucrativă îşi impune amprenta

asupra modului de a acţiona în diferite situaţii.

Activitatea financiară cuprinde o sferă mult mai largă de probleme. Ea constă într-

un ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale, înfăptuite în mod conştient în scopul

asigurării echilibrului financiar în întreprindere. Pe lângă deciziile şi operaţiunile propriu-

zise aferente acestora, care dau conţinut gestiunii financiare, activitatea financiară mai

presupune acte (fapte) privind:

-     organizarea şi conducerea acestui tip de activitate

-     asigurarea consumurilor energetice şi materiale pe care ea le implică

-     dotarea cu echipamentele adecvate

-     recrutarea şi perfecţionarea profesională a personalului din acest domeniu

-     problemele ergonomice ale muncii lor

-     implementarea de sisteme informaţionale şi informative etc.

Prin integrarea activităţii financiare în sistemul de activităţi al întreprinderii,

activitatea financiară realizează în mod necesar conexiuni cu absolut toate celelalte

activităţi. Suportul întregii vieţi economice îl reprezintă echilibrul dintre venituri şi costuri,

ceea ce în plan financiar înseamnă echilibrul dintre necesarul  şi existentul de resurse de

finanţare.

În vederea realizării acţiunilor specifice, de fundamentare, adoptare şi înfăptuire a

deciziilor financiare, activitatea financiară face uz de   modele, metode, procedee ş

instrumente adecvate scopului său.

Desfăşurarea normală şi cu eficienţa scontată a activităţii financiare poate avea loc

numai în măsura în care formele sale organizatorice răspund pe deplin unor cerinţe de

optim. Astfel fiecare formă organizatorică luată în parte trebuie să asigure:

-     desfăşurarea normală, operativă a tuturor operaţiunilor financiare;

-     organizarea  şi funcţionarea corespunzătoare a fluxului informaţional financiar;

sesizarea tuturor perturbaţiilor din circuitul financiar pentru a putea fi adoptate

deciziile financiare de corectare în timp real;

-     prelucrarea şi furnizarea de informaţii în timp util, corespunzătoare cantitativ şi

calitativ factorilor interesaţi pentru a se cunoaşte evoluţia fenomenelor

economico-financiare   şi a putea fundamenta      şi adopta decizii cu privire la

celelalte activităţi ale întreprinderii şi la rezultatele pe ansamblul sistemului.

1.1.2. Abordarea sistemică a activităţii financiare a întreprinderii

În structura generală a sistemului întreprindere, activitatea financiară poate fi

delimitată ca o entitate relativ independentă, omogenă. Ea prezintă caracteristici proprii, i

se atribuie funcţii specifice, ceea ce face posibilă tratarea ei ca subsistem economic.

În viziune sistemică, “întreprinderea reprezintă un sistem, adică un ansamblu de

compartimente, fenomene, obiecte, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri

materiale, informaţional-decizionale şi psihosociologice, acest ansamblu funcţionând spre

realizarea unor obiective comune”.

Prin analogie putem considera şi activitatea financiară un sistem, adică un ansamblu

de compartimente, fenomene, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri

materiale, informaţional-decizionale şi psihosociologice, ce acţionează în vederea atingerii

unei funcţii-obiectiv. Această    funcţie obiectiv constă în asigurarea fondurilor necesare

întreprinderii pentru echipare     şi funcţionare normală, în utilizarea eficientă a acestor

fonduri, în obţinerea de rezultate financiare favorabile (profit) şi repartizarea acestora pe

destinaţii conform strategiei financiare adoptate.

Sistemul  activitate financiară are în componenţa sa elemente interdependente –

subsisteme – între care se formează conexiuni directe        şi inverse a căror funcţionalitate

determină dinamica întregului sistem. Structurarea oricărui sistem se poate realiza prin

prisma unor criterii ce ţin seama de scopul urmărit.

Din  punct de vedere funcţional se poate vorbi de subsistemele: programare

financiară, trezorerie (plăţi şi încasări); analiză financiară; control financiar.

Din punct de vedere decizional identificăm cele două componente de bază absolut

necesare oricărui sistem: sistemul conducător şi sistemul condus.

Sistemul conducător al activităţii financiare are menirea de a asigura orientarea

subsistemului condus spre atingerea funcţiei scop, adică realizarea obiectivelor activităţii

financiare, procedând la reglarea şi controlul tuturor transformărilor ce au loc în cadrul

sistemului condus. Practic, subsistemul conducător al activităţii financiare este constituit

din totalitatea decidenţilor, cu caracter de organ colectiv sau individual, ce funcţionează în

structura organizatorică a întreprinderii, începând cu organul superior de conducere

colectivă  şi terminând cu conducătorii individuali ai entităţilor funcţionale din cadrul

compartimentului financiar. Toate aceste organe se constituie într-o multitudine de centre

de decizie care controlează, reglează şi sesizează continuu starea variabilelor din sistem,

folosind în acest scop  informaţii. Aceste informaţii interne  şi externe, privesc starea

sistemului condus  şi a mediului, transformările ce se produc şi restricţiile impuse de

anumite situaţii conjuncturale. Realizarea acestor acţiuni presupune în mod necesar

existenţa unei reţele de conexiuni, care trebuie să existe între elementele sistemului –

subsistemului conducător şi subsistemului condus – conexiuni concretizate în manifestarea

unor legături ce au loc în ambele sensuri  şi asigurate prin intermediul  sistemului

informaţional financiar.

Subsistemul condus, denumit    şi obiect al conducerii, este format din mai multe

elemente componente, fiecare dintre ele definind părţi ce compun obiectul conducerii.

Ţinând seama de specificul activităţii financiare, aceste părţi principale le putem considera

ca fiind următoarele:

Subsistemul tehnico-material, ce reuneşte mijloacele materiale şi tehnice aflate în

dotarea compartimentului financiar, începând cu încăperile, maşinile, echipamentele,

instalaţiile şi terminând cu materialele cu caracter administrativ, care asigură un anumit

mod de participare a compartimentului financiar la viaţa întreprinderii, inclusiv la

realizarea ieşirilor din sistem;

Subsistemul metodologico-normativ reprezentat de totalitatea prevederilor legale, a

normelor metodologice    şi instrucţiunilor de lucru potrivit cărora se organizează  şi se

derulează operaţiunile financiare. Ele precizează de fapt regulile, tehnicile şi metodele

folosite în practica financiară în scopul realizării acestor operaţiuni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>