www.tuca.ro

Euro, încotro ?

 Editorial scris de Radu Georgescu

 18 noiembrie 2010

Evoluţia din acest an a parităţii euro/dolar a fost una foarte tumultoasă, de la 1,45, la începutul anului, ea coborând până aproape de 1,18 dolari, la începutul lui iunie, pentru ca în ultima lună şi jumătate să revină spre 1,43 dolari, stabilizându-se apoi în jurul suportului important de la 1,35 dolari.
Scăderea euro a fost provocată în primul rând de grava situaţie a datoriilor publice ale ţărilor din grupul PIIGS, în special a Greciei. „Gunoiul de sub preş” a ieşit cu rapiditate la iveală, punându-se sub semnul întrebării chiar existenţa zonei euro în forma sa actuală, după ce un sondaj realizat în Germania arăta că populaţia nu era de acord cu planul de salvare a Greciei de la colaps.

Deficit public din PIB în %, februarie 2010 Datoria publică din PIB în %, februarie 2010
Grecia 12,9 % 112,6 %
Spania 11,2 % 54,3 %
Portugalia 8 % 77,4 %
Irlanda 12,5 % 65,8 %
Italia 5,3 % 114,6 %
Franţa 8,3 % 76,1 %
Germania 3,4 % 73,1 %

Această situaţie gravă a fost considerată drept favorabilă de către speculatori, care începând cu ultimul trimestru al anului trecut, au început să mizeze puternic, folosind efectul de „levier” al contractelor futures, pe deprecierea euro, în fruntea lor aflându-se George Soros.
Voci dintre cele mai importante au început să prognozeze, la jumătatea acestui an, un viitor sumbru pentru moneda unică.
Joseph Stiglitz, distins cu premiul Nobel pentru economie, susţinea că moneda europeană s-ar putea afla la sfârşitul ei, dacă nu va îşi va rezolva „problemele instituţionale fundamentale”.
La rândul său, Nouriel Roubini (Dr. Doom) afirma că deprecierea treptată a euro, în cursul lui 2011, spre paritate cu dolarul va putea salva uniunea monetară europeană prin refacerea competitivităţii economice a ţărilor din grupul PIIGS, considerând-o drept singura soluţie pentru prevenirii destrămarea euro-zonei.
Shaun Osborne de la TD Securities Toronto, anticipa, la rândul său, că euro va scădea în 2011 la paritate cu dolarul, pentru a reveni apoi pe o pantă ascendentă.
Cireaşa de pe tort a fost pusă însă, acum câteva zile, de către Herman van Rompuy, președintele Uniunii Europene, care a declarat în faţa miniştrilor de externe din euro-zonă „dacă zona euro nu va supraviețui, va cădea și Uniunea Europeană”.
Afirmaţia preşedintelui UE vine în contextul în care, urmând exemplul Greciei, Irlanda a anunţat că va solicita un ajutor financiar de urgenţă, pentru a-şi salva sistemul bancar, următoarele la rând fiind Portugalia şi Spania. Confruntată cu probleme ale sistemului financiar, Banca Spaniei cere fuziunea rapidă şi urgentă a caselor de economii şi reacţii semnificative din partea băncilor spaniole, pentru a-şi dovedi competitivitatea pe piaţă.
Situaţia ar putea însă să nu fie atât „neagră”, cu excepţia posibilităţii reale ca euro-zona să îşi dea în următorii ani obştescul sfârşit în forma sa actuală, dacă luăm în calcul şi situaţia la fel de gravă din SUA, unde, de exemplu, California se află ca stat într-o situaţie asemănătoare cu cea a Greciei.
Trebuie luată în calcul uriaşa datorie publică a SUA, care a fost majorată de recenta decizie a Rezervei Federale de a tipări încă 600 de milioane de dolari, pentru cumpărarea de titluri de stat şi acţiuni americane. Ce se va întâmpla oare în momentul în care fondurile de pensii din Japonia şi companiile de asigurări din Europa vor cere să le fie răscumpărate titlurile de Trezorerie, în momentul în care inflaţia va reîncepe în SUA?
Oricum, dacă este să ne luăm după analiştii grupului financiar Standard Chartered, în circa 10 ani China va deveni cea mai mare economie a lumii, depăşind Statele Unite, urmând ca în 2030 economia statului asiatic să fie dublă faţă de cea a SUA.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>