www.tuca.ro

De Sărbători status quo în războiul valutelor

Editorial scris de Radu Georgescu

19  decembrie 2010

La numai 20 de ani, după criza experimentului comunist, (care învinsese un altul la fel de malign, cel fascist), ce s-a încheiat odată cu dărâmarea Zidului Berlinului, societatea capitalistă trece, la rândul ei printr-o perioadă de mari reforme.
Lipsa statului de la butoanele economiei, timp de zeci de ani, prin propovăduirea pieţelor libere, a dus la o explozie a consumerismului care a fost însoţită permanent de o multitudine de crize: creşterea inflaţiei la nivel mondial în anii 80, prăbuşirea monedei mexicane din 1994, urmată imediat de căderea pieţelor asitaice în 1997 pentru ca în 2001 să vină rândul Argentinei, unde jumătate din populaţie a trăit, pentru o perioadă, sub pragul de sărăcie.
Totul a culminat cu criza declanşată în vara lui 2007 de bula imobiliară din SUA (celebrele „subprime” ridicate de agenţiile de rating inconştiente la nivelul de triplu A), care făcea ca 1.268.525 de gospodării americane să îşi declare, în august a aceluiaşi an, falimentul.
Imediat castelele de nisip construite de bănci, fonduri de investiţii, de hedging sau speculative s-au prăbuşit unul după altul, totul culminând cu naţionalizarea celei mari companii de asigurări din lume, AIG, şi falimentul Lehmann Brothers, în timp ce pierderile de pe totalitatea pieţelor financiare sau de capital au depăşit, în doar câteva săptămâni, pragul de 50.000 de miliarde de dolari!
Statele s-au văzut obligate în acel moment să intervină pentru a-şi salva propriile sisteme financiare, trecând la injectarea de cantităţi imense de bani în acestea (438 miliarde de dolari în SUA sau 29 miliarde de euro doar în Franţa) pentru a anihila pleiada de produse toxice (cu siguranţă, cea mai mare bulă speculativă a ultimilor 100 de ani) create de pieţele ce doreau câştiguri cât mai mari.
S-a dat drumul la „maşina de făcut bani”, recordmenă fiind Statele Unite, cu peste 1.000 de miliarde de dolari, în două tranşe de quantitative easing, care a recurs şi la emiterea în masă de titluri de stat, ceea ce îl făcea pe Bill Gross, director general al fondului de investiţii PIMCO, să afirme că asistăm la „Jaful Secolului”, asemănător cu schemele piramidale create de Charles Ponzi, în anii 20, sau, mai recentul, Bernard Madoff.

Nici zona euro nu s-a lăsat mai prejos, însă sumele au fost mult mai mici, circa 200 de miliarde de euro.
Au urmat naţionalizări ale băncilor, care au adus, de exemplu, prin costurile prea mari, falimentul Irlandei în 2010, sau scoaterea la iveală a gunoiului de sub preş din bugetele statelor, ceea ce a provocat cunoscuta criză din Grecia. Iar mizeria este încă mare, astfel că noi surprize pot apărea în orice moment.

Istoria ne-a învăţat că astfel de perioade s-au încheiat prin începerea unor războaie. Cum trăim însă într-o lume mult mai civilizată, care a reuşit, de bine, de rău să scape de o conflagraţie nucleară (pericole mai există, dar numai la nivel local: India vs. Pakistan, Coreea de Nord vs Coreea de Sud, Iran vs Israel), pentru a-şi stimula economiile, statele au mutat luptele pe frontul valutelor.
Confruntarea cea mare se dă între dolar şi euro, însă foarte aproape se află şi francul elveţian, care a devenit, sub presiunea celor care doresc să îşi protejeze investiţiile, mai puternic decât moneda americană şi s-a apropiat la doar 1,275 unităţi de euro (conform cotaţiei de la închiderea de vineri, 17 decembrie).
Până la sfârşitul anului nu sunt de aşteptat schimbări majore pe perechea euro/dolar, de mai multe luni suportul situându-se la 1,2950 iar rezistenţa la 1,35 dolari, range-ul aflându-se la 1,3180 – 1,3280 dolari, piaţa americană închizându-se vineri, de exemplu, la 1,3190 dolari.
Apropierea finalului de an pune investitorii în stand by iar presiuni pe dolar sunt greu crezut că vor apărea, cunoscut fiind faptul că majoritatea companiilor americane fac repatrieri de cash. Desigur, date fundamentale, precum scăderea ratingului Irlandei sub A sau punerea Spaniei sub observaţie de către agenţiile de rating, nivelul şomajului sau deficitul de cont curent din SUA pot avea efecte imediate asupra pieţelor, dar fără o durată mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>