www.tuca.ro

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Legea 10/2001 (Apel) Hotarârea 22/A/2008 din 29.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află pronunţarea asupra apelurilor, în rejudecare după casare, declarate de reclamanta E. F. , pârâta  AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, şi pârâta PRIMĂRIA COMUNEI T., împotriva sentinţei civile nr.1714 din 14 decembrie 2005 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr.6159/2004 având ca obiect Legea 10/2001.

Procedura este îndeplinită fără citarea părţilor.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunţării din 17, 24 şi 28 ianuarie 2008, care fac parte din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

          Asupra apelurilor civile de faţă reţine  următoarele :

Prin sentinţa civilă nr.1714/2005  T r i b u n a l u l   A l b a a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta E. F. împotriva pârâţilor Primarul comunei T., Primăria comunei T. şi Agenţia Domeniilor Statului şi în consecinţă, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a mai multor suprafeţe de teren (evidenţiate cu nr.top. în cartea funciară) având următoarele categorii de folosinţă : fânaţ (suprafeţele de 6599 mp; 5762 mp; 107 mp), arător (531 mp), lac (21328 mp), curţi- construcţii (suprafeţele de 1230 mp, 1205 mp, 3778 mp), teren tenis (1125 mp).

A fost respinsă cererea faţă de Prefectura judeţului A, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a Protocolului încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Primăria comunei T., anularea încheierii de întabulare nr.2676/2002 şi revenirea la situaţia anterioară de CF.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că reclamanta, în calitate de moştenitoare legal a def.E. D., a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 prin care a solicitat restituirea imobilelor înscrise în CF 74, 320, 1779, 2608 şi 2212 T.. Conform probelor administrate, a rezultat că imobilele a căror restituire s-a pretins, au avut ca proprietari tabulari pe E. D. şi E. N., dar au făcut obiect al înstrăinării către terţe persoane (cel înscris în CF 2212) sau al unor exproprieri anterioare anului 1945(imobilele din CF 1508, 1779) ori construirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în favoarea  unor terţe persoane.

S-a constatat însă că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire cu privire la imobilul înscris în CF 74 (parcelat şi parte din el trecut în CF 3650 T.) şi anume, cu privire la acele suprafeţe de teren rămase în această foaie de proprietate în urma vânzărilor efectuate de proprietari şi a exproprierilor efectuate înainte de 1945.

Apreciindu-se că nu există impedimente cu privire la restituirea în natură a terenurilor din CF 74 (parte din ele transcrise în CF 3650 T. în baza hotărârii Consiliului local nr.20/2002 şi a protocolului nr.924/20029 , a fost obligată Primăria comunei T. să emită dispoziţie de restituire în natură, în condiţiile Legii nr.10/2001.

În privinţa protocolului atacat de reclamantă ( a cărui anulare aceasta a solicitat-o), s-a apreciat cererea neîntemeiată întrucât, potrivit conţinutului actului, aceasta are valoarea unui proces-verbal de predare-preluare şi nu de transfer al dreptului de proprietate.

Pentru celelalte imobile a căror restituire în natură nu s-a opus, s-a constatat că o parte din ele a fost atribuită altor persoane, regimul juridic fiind reglementat prin Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 şi Legea nr.1/2000, reclamantei reconstituindu-i-se dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5,36 ha, iar pentru o suprafaţă de 44,64 ha a fost înscrisă în anexa nr.39 privind acordarea de despăgubiri, astfel  că pentru aceste imobile nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr.10/2001.

Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta, Agenţia Domeniilor Statului şi Primăria comunei T..

Reclamanta a criticat hotărârea sub aspectul soluţiei date capătului de cerere privind nulitatea contractului de schimb şi a faptului că nu s-a dispus restituirea în natură  şi a terenului în suprafaţă de 2500 mp, liber de construcţii, a J. morii şi a terenului fânaţ (nr.top.415/2/2) de asemenea, neocupat de construcţii.

Critica apelantei Agenţia Domeniilor Statului a privit neacordarea cheltuielilord e judecată solicitate la fond.

Primăria comunei T.  a susţinut caracterul nelegal al soluţiei întrucât nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 74 şi a celor înscrise în FC 3650 T., deoarece construcţiile existente nu aparţin pârâtei, fiind edificate de U. T. U., că pentru suprafaţa de 5,36 ha a fost emis titlu de proprietate reclamantei, iar pentru diferenţa de 44,64 ha urmează a beneficia de despăgubiri.

Prin decizia nr.269/A/29 septembrie 2006 Curtea de  A P E L   A L B A   I U L I A a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul obligării Primarului comunei T. să emită dispoziţie de restituire în natură şi pentru imobilele având nr.top.409/1, iazul morii în suprafaţă de 562 mp şi nr.top.414/2/2/2/3, fânaţ în suprafaţă de 2500 mp. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei şi au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.

În ce priveşte apelul Agenţiei  Domeniilor Statului , s-a constatat neîntemeiată critica privind cheltuielile de judecată , în condiţiile în care la fond nu a fost formulată cerere în acest sens, aşa cum impun dispoziţiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.

Susţinerile apelantei Primăria comunei T. asupra imposibilităţii restituirii în natură a imobilelor au fost înlăturate, considerându-se că instanţa nu a făcut decât să dea eficienţă principiului restituirii în natură înscris în Legea nr.10/2001.

Împrejurarea că pe o parte din teren s-ar afla o bază de agrement sau ruinele D. E. clasificată ca monument istoric, nu se poate constitui într-un impediment la restituirea în natură, faţă de dispoziţiile art.16 din Legea nr.10/2001, care impun numai obligaţia proprietarului de a-i păstra afecţiunea pe o anumită perioadă.

Cu privire la apelul reclamantei a fost găsită neîntemeiată critica acesteia referitoare la nulitatea unui contract de schimb, în condiţiile în care nu a fost investită instanţa de fond cu o astfel de cerere, astfel încât din perspectiva art.294 Cod procedură civilă apare ca o cerere nouă, inadmisibilă în apel.

S-a apreciat însă, ca fiind fondată susţinerea reclamantei apelante privind posibilitatea restituirii în natură şi a altor terenuri.

Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat în primă instanţă, a rezultat că imobilul cu nr.top.414/2/2/2/3, în suprafaţă de 2500 mp, este teren liber de construcţii, putând a fi restituit în natură, tribunalul omiţând să-l includă în lista imobilelor a căror  restituire a dispus-o .

De asemenea, expertiza efectuată în faza apelului a relevat faptul că poate fi restituit în natură reclamantei şi imobilul cu nr.top.409/1, iazul morii în suprafaţă de 562 mp.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria comunei T., care a formulat critici sub următoarele aspecte :

-Judecata cauzei în apel s-a făcut  cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, având în vedere că instanţa a nesocotit cererea apelantei pârâte de amânare a judecăţii şi acordarea unui nou termen.

-Soluţia instanţe de restituire în natură a imobilelor este nelegală, având în vedere că prin lucrările efectuate, imobilul a fost transformat, fiind altul decât cel existent la momentul preluării.

Astfel, între anii 1981-1986 a fost construită o bază de agrement, care a presupus investiţii importante, vechile construcţii preluate de stat fiind demolate în anii 1950-1960.

De asemenea, în perimetrul bazei de agrement există ruinele D. E., clasată ca monument istoric prin Ordinul nr.2314/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor, situaţie în care restituirea în natură este prohibită.

În plus, pentru terenul situat în perimetrul bazei de agrement, reclamanta a formulat cerere de retrocedare şi în temeiul Legii nr.169/1997, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru parte din teren, iar pentru diferenţă urmând să beneficieze de măsuri reparatorii.

Faţă de situaţia de fapt insuficient determinată s-a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a susţinut respingerea recursului arătând, în esenţă, că terenurile pentru care a obţinut reconstituirea conform legilor fondului funciar sunt altele decât cele a căror retrocedare a cerut-o în baza Legii nr.10/2001 ; că amenajarea unor construcţii pe teren (în fapt o cabană de agrement) nu prezintă relevanţă din punct de vedere al aplicării Legii nr.10/2001, al cărei scop îl reprezintă tocmai revenirea imobilelor în patrimoniul foştilor proprietari. În privinţa pretinsei cetăţi istorice, nu s-a probat că ruinele acesteia s-ar afla pe terenul retrocedat.

Prin decizia civilă nr.3942/16.05.2006  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul Primăriei comunei T. împotriva deciziei civile nr.269/A/29.09.2006 a Curţii de  A P E L   A L B A   I U L I A, casând această decizie cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea căii de atac a apelului.

S-a invocat în considerentele deciziei că instanţa de apel pentru a stabili în ce măsură sunt incidente dispoziţiile art.16 din Legea 10/2001, trebuia să se preocupe de lămurirea stării de fapt şi nu să se limiteze la a constata că oricum norma legală invocată nu constituia un impediment la retrocedarea în natură a imobilului.

S-a mai stabilit prin aceeaşi decizie că în mod greşit instanţa nu a verificat  apărarea pârâtei apelante în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei în condiţiile Legii 18/1991 pentru suprafaţa de 5,36 ha, restituirea făcându-se în natură, pentru diferenţa de 44,64 ha, propunându-se restituirea în echivalent, prin menţinerea în anexa nr.39 a Legii 18/1991. Atari verificări se impuneau faţă de dispoziţiile art.8 ale Legii 10/2001 R şi de natura imobilelor a căror restituire s-a solicitat în condiţiile acestui act normativ (arabil,fânaţ, lacuri, iazuri).

Faţă de cadrul legal în care a fost investită instanţa şi pretenţiile deduse judecăţii, stabilirea de persoană îndreptăţită la restituire în contextul Legii 10/2001, instanţa de apel avea obligaţia să determine şi să verifice în ce măsură solicitările intimatei se încadrează în temeiurile juridice care au constituit cauza cererii de chemare în judecată. Legea 10/2001, a conchis instanţa de recurs, nu este  una de complinire în sensul că terenul a cărui restituire nu a fost posibilă şi obţinută în temeiul Legii 18/1991 pentru că depăşea limita maximă permisă, se poate restitui conform Legii 10/2001, apărută ulterior. Caracterul complementar al acestei din urmă legi, faţă de legile de reparaţie anterioare, constă dimpotrivă, în posibilitatea de a obţine retrocedarea cu privire la alte imobile decât cele asupra cărora exista deja o reglementare anterioară (potrivit art.1, 6 şi 8 din Legea 10/2001).

Reanalizând apelurile cu care Curtea de Apel  a fost investită, ca o consecinţă a admiterii recursului de către  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie-Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în raport de dispoziţiile art.315cod procedură civilă care stipulează expres că în caz de casare hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate ca şi asupra necesităţii administrării unor probe noi sunt obligatorii pentru judecata fondului (apelului care are evident un caracter  devolutiv)  se reţine după cum urmează :

J., , independenţa judecătorului instanţei inferioare nu este ştirbită prin faptul că rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanţa de control judiciar, deoarece prin aceasta, el nu se supune voinţei unei autorităţi lipsite de competenţă jurisdicţională în cauză, ci se conformează îndrumărilor obligatorii date de instanţă în aceeaşi cauză şi în limitele competenţei stabilite prin lege.

Conformându-se acestor îndrumări date prin decizia de casare de  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie este cert că determinarea regimului juridic al imobilelor este imperativă, tocmai pentru a stabili actul normativ aplicabil, în raport de obiectul cauzei.

Sub acest aspect este de observat că apelantei contestatoare i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii fondului funciar nr.18/1991 pentru suprafaţa de 5,36 ha teren în natură, iar pentru diferenţa de 44,64 ha propunându-se restituirea prin echivalent, prin trecerea acesteia în anexa nr.39 a aceluiaşi act normativ.

Prin urmare, instanţa de fond trebuia să verifice şi să stabilească în ce măsură pretenţiile formulate de apelantă se încadrează în temeiurile juridice care constituie de fapt cauza cererii cu care a fost investită instanţa. Trebuia avut în vedere acest context şi nu în ultimul rând amplasamentul acelor terenuri înscrise în CF 74, 320, 1779, 1508 şi respectiv 2212 deoarece în situaţia că se află în extravilanul localităţii devin operabile art.8 alin.1 din Legea 10/2001 şi art.81 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ cu caracter special aprobate prin HG nr.498/2003 , notificarea fiind respinsă ca inadmisibilă pentru atari terenuri  pe această cale.

Pe de altă parte se impune a se reţine că Legea 10/2001 cu toate modificările sale , deşi are un caracter special – reparatoriu, nu este un act normativ de complinire în sensul că suprafaţa de teren a cărei restituire nu s-a realizat şi obţinut în temeiul Legii nr.18/1991 – privind fondul funciar pentru că depăşea limita maximă permisă de aceasta, trebuie restituită sau s-ar putea realiza conform Legii 10/2001.

Caracterul complementar al acestui act normativ, aşa cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de casare, constă dimpotrivă în posibilitatea de a obţine retrocedarea pentru alte imobile decât cele asupra cărora a existat o reglementare anterioară (conform art.1 , 6 şi 8 din Legea 10/2001).

Prin urmare, nu pot crea două regimuri juridice diferite aceleaşi imobile, aşa cum de altfel încearcă contestatoarea să susţină.

În considerarea acestor aspecte, retrocedarea solicitată nu poate fi pretinsă invocându-se ca temei juridic dispoziţiile art.10/2001 , care evident nu sunt aplicabile speţei de faţă.

Prin urmare, în considerarea dispoziţiilor art.296 cod procedură civilă se impune admiterea apelului declarat de Primarul comunei T. în sensul schimbării sentinţei apelate , cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei  E. F..

Se va menţine sentinţa instanţei de fond cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Prefectura judeţului A şi respectiv Agenţia Domeniilor Statului.

Pe cale de consecinţă, vor fi exoneraţi pârâţii de plata cheltuielilor de judecată la instanţa de fond.

Pe cale de consecinţă se vor respinge apelurile declarate de Agenţia Domeniilor Statului şi reclamanta E. F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

         Admite apelul declarat de pârâtul Primarul comunei T.  împotriva sentinţei civile nr.1714/2005 a  T r i b u n a l u l u i   A l b a- Secţia civilă, pronunţată în dosarul civil nr.6159/2004 şi în consecinţă :

Schimbă în totalitate sentinţa apelată şi judecând cauza :

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta E. F. împotriva pârâţilor Primăria comunei T., Primarul comunei T. şi A.D.S. B.

Menţine sentinţa instanţei d fond cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Prefectura judeţului A şi respectiv Agenţia Domeniilor Statului.

F. pârâţii de plata cheltuielilor de judecată la instanţa de fond.

Respinge apelurile declarate de Agenţia Domeniilor Statului şi reclamanta E. F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 29.01.2008.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>