www.tuca.ro

Curtea de Apel Alba Iulia, 2008 Anulare act administrativ (Recurs) Hotarârea 118/CA/2008 din 30.01.2008 dată de Curtea de Apel Alba Iulia

Pe rol se află pronunţarea cauzei în contencios administrativ şi fiscal privind recursul declarat de către PREFECTUL JUDEŢULUI A împotriva sentinţei civile nr. 1188/CA/10.10.2007 pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a în dosar nr(…), în contradictoriu cu intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A I, având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că s-au depus prin serviciul registratură la data de 29 Ianuarie 2008, concluzii scrise formulate de către recurentul reclamant Prefectul Judeţului H.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au avut loc la termenul de judecată din 23 Ianuarie 2008 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării întocmită la acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

                   Asupra recursului în contencios de faţă:

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la  T r i b u n a l u l   A l b a sub dosar nr(…) reclamantul Prefectul Judeţului A a solicitat constatarea nulităţii absolute a art. 1 din Hotărârea nr. 431/2006 adoptată de pârâtul Consiliul Local al mun. A I, la data 22.12.2006.

În motivarea acţiunii se arată că prin art. 1 din hotărârea atacată s-a aproba acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în procent de 25% din salariul funcţionarilor publici, personalului contractual din cadrul Biroului de Ordine şi M. Publică, instruire – administrativ şi personalul din conducerea serviciului public Poliţia Comunicară de la data de 01.01.2007.

Se mai arată că salarizarea personalului contractual se realizează în baza HG nr. 281/1993, iar sporurile ce se pot acorda potrivit acestui act normativ sunt sporurile de vechime, sporul pentru condiţii deosebite, sporul pentru ore suplimentare şi sporul de noapte, făcându-se trimitere la Legea nr. 188/1999, în care se menţionează că funcţionarii publici au dreptul la salariului de bază, sporuri, premii, stimulente şi alte drepturi, iar sporul de dispozitiv nu este prevăzut în secţiunea „alte sporuri”.

T r i b u n a l u l   A l b a, Secţia Comercială şi contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 1342/CA/10.10.2007 pronunţată în dosar nr(…) a respins acţiunea reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 431/22.12.2006 adoptată de Consiliul Local A I s-a aprobat prin art. 1 acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al funcţionarilor publici, personalului contractual din cadrul Biroului instruire administrativ şi personalului din conducerea serviciului public Poliţia Comunitară începând cu 01.01.2007.

Potrivit art. 9 pct. 2 din Ordinul MAI nr. 496/2003, personalul civil din cadrul administraţiei publice beneficiază de indemnizaţie de dispozitiv.

Conform dispoziţiilor art. 4 alin 2 din OUG 192/2002, sistemul de salarizare aplicabil funcţionarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile şi premiile, stimulentele şi alte drepturi, iar sporul de dispozitiv face parte din această din urmă categorie de drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.

S-a mai reţinut că prin acordarea sporului de dispozitiv, personalului prevăzut la art. 1 din hotărârea atacată, nu se încalcă nici o dispoziţie legală, dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament salarial al personalului din cadrul aceleiaşi unităţi şi respectarea principiului gestionării de către fiecare ordonator principal de credite a sistemului de salarizare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Prefectul Judeţului A, solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi constatarea nulităţii Hotărârii Consiliului Local A nr. 431/22.12.2006.

În expunerea motivelor de recurs reclamantul arată că indemnizaţia de dispozitiv de 25% este reglementată de art. 13 din Legea 138/1999 şi vizează cadrele civile şi militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale,  M i n i s t e r u l u i   d e Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi  M i n i s t e r u l   d e Justiţie.

La data adoptării Legii nr. 138/1999,  M i n i s t e r u l   d e Interne a fost separat de Ministerul Administraţiei Publice.

S-a mai susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că ordinele Ministerul sunt norme juridice care reglementează activitatea acestora şi au forţă juridică doar asupra celor care intră sub autoritatea respectivului minister. Salarizarea personalului Poliţiei Comunicare este reglementată de art. 9 din Legea nr. 371/2004 şi care prevede că personalul Poliţiei Comunitare se compune din funcţionari publici şi personal contractual, funcţionarilor publici fiindu-i aplicabil Statului Funcţionarilor Publici, iar personalului contractual reglementările din  C o d u l   M u n c i i.

De asemenea se apreciază că instanţa de fond greşit a apreciat că sporul de dispozitiv face parte din categoria sporurilor prevăzute de art. 4 alin 2 din OUG nr. 192/2002 şi intră în categoria „alte sporuri”, întrucât, legiuitorul, în economia textului se referă la alte sporuri care sunt reglementate şi trebuie avute în vedere la aplicare unei alte categorii de salariaţi.

În drept invocă dispoziţiile art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă, Legea nr. 138/1999, Legea nr. 371/2004.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

Prin întâmpinare depusă, intimatul Consiliul Local al Mun. A I a solicitat respingerea recursului reclamantului.

În ce priveşte recursul reclamantului, este fondat pentru următoarele considerente:

Dreptul la indemnizaţia de dispozitiv solicitat de reclamanţi este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.

Pentru a stabili dacă reclamanţilor ca funcţionari publici ai administraţiei publice locale li se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr.138/1999 este aplicabilă funcţionarilor publici din administraţia publică locală.

Legea în articolul 1, aşa cum corect a sesizat şi instanţa de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând „Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din N., M.I., T., T., T., T. şi Ministerul Justiţiei, iar la art.47 se arată „Personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege”, la art. 49 se specifică în mod clar că „personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art.47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.”

Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizaţia de dispozitiv pot beneficia doar funcţionarii publici prevăzuţi în anexa 6 a legii, care sunt definiţi ca personal civil din cadrul instituţiilor expres prevăzute la art.1, 47 şi 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.

Ordinele MAI nr.275/2002 şi nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forţă juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără  însă a adăuga la lege.

Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege „Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual  din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine şi „personalului civil din administraţia publică” trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.

Sintagma „personalul civil din administraţia publică” trebuie interpretată ca fiind administraţia publică centrală a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Faţă de considerentele reţinute, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, recursul reclamantului urmează a fi admis, şi pe cale de consecinţă, modificată sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului şi constată nulitatea absolută a art. 1 dind Hotărârea nr. 431/22.12.2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

         Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Judeţului A împotriva Sentinţei Civile nr. 1188/CA/2007 – pronunţată de  T r i b u n a l u l   A l b a – secţia Comercială şi Contencios Administrativ în Dosarul nr(…).

Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului Prefectul Judeţului A împotriva pârâtului Consiliul Local al mun. A I şi constată nulitatea absolută a articolului 1 din Hotărârea nr. 431/22.12.2006.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Ianuarie 2008

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>